decembrie 2009


"Nimic nu trece mai repede ca anii, copiii timpului"
Leonardo da Vinci
Cel mai minunat cadou daruit de Dumnezeu oamenilor este un an nou. De fiecare data il primim cu bucurie si suntem atat de entuziasmati, ne facem atatea planuri si luam atat de multe decizii bune incat uneori uitam ca suntem limitati, ca este ceva care nu tine in seama nevoile si dorintele noastre, trece nepasator si odata cu el trecem si noi si acesta este timpul.

La fiecare om Dumnezeu i-a daruit un timp in care sa traiasca, sa se bucure de viata, insa putini oameni sunt constienti ca timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ni l-a dat pentru DRAGOSTE.
Sa iubesti este cea mai mare porunca si totodata cel mai mare har pe care un om il poate avea. Daca ii lipseste ceva societatii de astazi ii lipseste dragostea. Oamenii nu mai stiu sa iubeasca pe semenii lor, uita de Dumnezeu si astfel devin reci, egoisti, nepasatori, isi risipesc timpul privind cu dispret pe cei din jus si sfarsesc prin a-si da seama ca au trait in zadar.

Daca a trai inseamna a iubi atunci putem spune ca pe acela pe care il iubesti aceluia ii daruiesti timpul. Il iubesti pe Dumnezeu, atunci cauti imparatia si neprihanirea Lui mai intai, iar El nu va ramane dator ci iti va da toate celelalte lucruri pe deasupra sau iubesti lumea si lucrurile din ea, care iti va da in schimb amaraciune, durere si dezamagire.

Cat timp ii acorzi Lui Dumnezeu atata primesti. David spune ca o zi in Casa Domnului pretuieste mai mult decat o mie de ani in alta parte, ceea ce exprima bucuria pe care o traiesti si valoarea pe care timpul o primeste. La randul sau Moise spune despre bucuria care o poate oferi lumea, bucurie ce dureaza o clipa dupa care trece lasand in urma eei tristete, dezamagire care poate sa alunece in unele cazuri disperare.

Asa se explica faptul ca oamenii in cautarea fericirii isi risipesc cele mai frumoase clipe cu lucruri desarte, care nu-i pot satisface si ajung la un moment de disperare dorindu-si moartea sau chiar luandu-si viata.

Este trist cand auzim ca tineri in floarea varstei prefera sa se sinucida decat sa continue sa traiasca o viata in care nu mai gasesc nici o placere, bucurie tocmai datorita faptului ca nu cunosc sansa pe care Dumnezeu le-o ofera de a putea fi fericiti.

Sloganul generatiei tinere din ziua de azi este "Traieste clipa". Cat adevar exista in aceasta afirmatie si totusi cat de putini isi dau seama cat de scurta este clipa, pe care tinerii incearca sa o traiasca in toata intensitatea ei, concentrandu-si toata energia ca sa-i ofere cat mai mult farmec.Sclipirea acestei clipe insa se stinge odata cu sosirea diminetii, omul revine la starea lui de inainte, insa de data aceasta se simte mult mai slab si dezamagit de viata.

Oare cati dintre tinerii crestini de azi isi dau seama ce diferenta este intre "Traieste clipa" si "Traieste o mie de ani" ?
Probabil ca niciodata nu te-ai gandit la lucrul acesta, doreai si tu sa gusti din savoarea acestei clipe, pe care oamenii ti-o descriau in termenii cei mai frumosi, insa nimeni nu indraznea sa-ti spuna ce va urma dupa cei mai frumosi, insa nimeni nu indraznea sa-ti spuna ce va urma dupa aceea, ce efect va avea asupra ta, cat de dezgustat te vei simti cand totul se va termina.

Lumea ne poate oferi clipe de fericiri insetatoare, Dumnezeu ne ofera ani, chiar mii de ani de bucurii nepieritoare.

Daca am vorbit de valoarea timpului si am putut observa cat de pretios este timpul pe care i-L dam Lui Dumnezeu, haideti sa vedem cum masoara Dumnezeu timpul vietii noastre.

O maxima spunea ca "fapta este masura timpului". In ziua de azi oamenii stiu din punct de vedere teoretic foarte multe lucruri, faptele lor insa lasa de dorit. Nu mai au timp sa spuna o vorba buna sau sa-l imbarbateze pe cel care trece pintr-o incercare. Se lauda ca stiu atat de multe si nu-si dau seama ca daca nu le aplica in viata lor nu le foloseste la nimic.

De multe ori mi-am pus intrebarea cum pot trai atat de multi ani oamenii din Biblie, de exemplu. Raspunsul l-am gasit in Proverbe unde inteleptul Solomon spune ca daca nu uitam invataturile Domnului si le aplicam, anii vietii noastre ni se vor lungi. Iata rasplata pe care o primim daca infaptuim ceea ce ne spune Biblia.
Durata si valoarea vietii pe care o traim depinde de timpul pe care i-l acordam Lui Dumnezeu.
"Timpul. Atarna numai de noi, sa-l folosim bine"

Autor: Lucaci Estera
Sursa: Revista Betleem Orastie, Anul II, nr. 4 Decembrie 2002

Sa ne numaram bine anii.

Posted on

30 dec. 2009

Desigur fiecare dintre noi iubeste Craciunul.Dar ar trebui ca fiecare sa iubeasca adevarata poveste de Craciun. Momentul in care Dumnezeu a ales o tanara fecioara pe nume Maria pentru a fi mama lui Isus.
Ea si logodnicul ei Iosif au trebuit sa mearga la Betleem pentru un recesamant roman, tocmai cand trebuia sa se nasca Isus.
CE POVESTE! Maretul Dumnezeu al universului Regele regilor a venit pe pamant intr-un staul mic incojurat de fan si animale si in mirosul neplacut al unui hambar intens folosit. Acel staul umil era potrivit pentru un Imparat?
Uitandu-ne la aceasta poveste biblica putem vedea si nu putem intreba de cate ori uitam noi ca lui Isus il place sa vina in cele mai umile locuri si ne putem intreba ii El sa aiba a face pentru crezand ca nu sunt potrivite pentru Hristos.
Sunt multe staule in viata ta? Domenii sau relatii cu care nu vrei ca El sa aiba a face pentru crezand ca nu sunt potrivite pentru Hristos. Sau poate crezi ca va este greu sa il faceti pe Isus partasi al vietii noastre de curtare.
El nu a curtat niciodata pe cineva. Si in plus lui nu i-ar place sa stea pe langa mine si tine oricum.
Nu intelegi? Tocmai acestea sunt staulele in care El isi doreste sa intre acele locuri neconfortabile, neplacute, stanjenitoare in care credem ca Dumnezeu nu ar avea sau nu ar putea intra.
Cu ocazia acesti Craciun, nu cauta sa ascunzi acele domenii din viata in care ai cea mai mare nevoie de Dumnezeul nostru maret, nu-ti ascunde staulele de Isus. Fiecare domeniu din viata mea si a ta sunt potrivite pentru un Rege.

Potrivit pentru un IMPARAT

Posted on

24 dec. 2009

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvantat.

El a fost de partea nostra in toti acesti 12 ANI DE HAR si nu numai.
Suntem pe deplin incredintati ca binecuvantarile Domnului nu se vor sfarsi si El va ramane mereu departea noastra.
Toata Slava, Cinstea si Onoarea fie aduse celui Sfant, Sfant de trei ori Sfant.
Psalmul 118:23-26 spune atat de frumos:
23:Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
24:Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm în ea!
25:Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
26:Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului.
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.

Pentru toti acei ce doresc sa cunoasca scurtul istoric al Bisericii Betleem Orastie, se gaseste mai jos:

Dupa cele relatate de fratii in varsta, inceputurile bisericii penticostale au fost in urma cu aproximativ cinci decenii. La fel ca inceputurile miscarii penticostale din Romania si in orasul nostru a fost modest, cu oameni la fel de modesti dar sinceri si cu o ravna deosebita pentru Dumnezeu.
Mesajul Evangheliei a ajuns in zona noastra si prima sora credincioasa penticostala din Orastie a fost sora Florica Suciu care a venit din Sibisel, un sat in care muntii orastiei "coboara" in gradinile oamenilor. Sora traieste si azi. fiind foarte invarsta si aproape nevazatoare. Apoi fam. Rusu a primit Cuvantul vietii si sora Ana Rusu s-a boteza in anul 1953 iar sotul, Simion Rusu i-a urmat exemplu un an mai tarziu.
Cum industria era concentrata in centrele urbane, toti mai multi credinciosi penticostali au venit din mediu rural si in Orastie, acestia strangandu-se pe unde puteau pentru a avea partasie in rugaciune si din Cuvantul lui Dumnezeu. Prima casa de rugaciune a fost pe str. Popa Sapca la o familie de sasi. In aceasta perioada (1958) avand loc si primul botez public in raul Gradiste.
Din anul 1958 credinciosii care erau in jur de 25, au inceput sa se stranga pe str. Libertatii, la fam. Rusu, care i-a gazduit pana in 1967.
Autorizatia s-a primit in anul 1960 pana atunci adunare din Orastie fiind o Filie a adunarii din Castau, adunare numeroasa pe vremea aceea. La primirea autorizatiei erau 60 de membrii in oras.
Un rol pozitiv si constructiv in perioada primirii si pastrarii ei, a avut pastorul judetean din perioada aceea, fratele Lipovan, care a avut o gandire in perspectiva, anticipand ca adunarea din Orastie va creste mult mai mult de-a lungul anilor decat adunarile din satele invecinate care aveau multi membrii atunci.
A fost evident ca Dumnezeu a privit cu bunavointa la inima oamenilor care doreau sa se apropie de el, chemandu-L cu sinceritate. Inceputul miscarii penticostale din intreaga tara s-a bucurat de succes pentru ca a fost opera Duhul Sfant. In acest context si in orasul nostru adunarea a crescut numeric si a fost nevoie de un nou locas de inchinare. Astfel in 1967 adunarea s-a mutat pe str. M. Kogalniceanu, nr. 1 A la fam Paraut (ginerele si fata fam. Rusu) unde a functionat pana in 1972. Aici fratii s-au strans intr-o camera mai mica, dar care repede a ajuns neincapatoare, fratele Paraut construind in curte o camera mult mai mare. De altfel, fratele Paraut a fost conducatorul adunarii pana in 1990, actele de cult oficiiundu-le fratele Viorel Moisa, care din 1970 a fost pastor judetean.
In 1972 credinciosii din Orastie s-au mutat intr-o casa din str. Victor Babes, nr. 2. Si aici la inceput adunarea functiona in doua camere, dar spatiul a devenit repede neincapator. Desi pe vremea regimului trecut erau niste legi aspre la modificarea zidurilor interioare, Dumnezeu a ajutat fratii in lucrarea de largire a locasului de cult, chiar daca riscul a fost mare cand s-au surpat peretii interiori. Astfel, din mai multe camere s-a format o sala destul de frumoasa pentru vremea aceea, cu stalpi care au consolidat tavanul.
Biserica din Orastie a crescut nu numai constructiv ci si calitativ. Era o partasie deosebita intre frati. In afara serviciilor religioase admise (duminica si joia seara), martea seara se strangeau fratii la rugaciune si unii chiar in serile acelea au primit botezul cu Duhul Sfant. Erau niste seri de neuitat si pentru tinerii din perioada aceea.
Un membru activ al adunarii din Orastie in vremea aceea a fost Viorel Moisa. Era implicat in mai multe lucrari in biserica(de evanghelizare, muzicala, etc.) si a avut si darul ajutorarilor. Dar in Iunie 1980 a plecat cu sotia in Germania unde s-a stabilit, actualmente fiind Presedintele diasporei penticostale de-acolo.
In 1983 a luat fiinta orchestra de mandoline din Orastie. Cel care a format-o a fost fratele Cornel Cazan din Simeria. Desi vremurile acelea au fost grele in felul lor, bucuria tineriilor implicati in aceasta lucrare era deosebita. Si orchestra formata atunci (bineinteles succedandu-se mai multor generatii de tineri) canta si azi in adunarea noastra. Rolul orchestrei a fost si este sa nu faca muzica de dragul muzicii ci sa aduca lauda Celui ce a creiat Universul si sa antreneze tinerii intr-o lucrare a lui Dumnezeu.
Cativa ani mai tarziu a luat nastere si un grup de tineri care-l laudau pe Dumnezeu, grup care este activ si acum.
O binecuvantare deosebita pentru adunarea din Orastie, a fost venirea fratelui Moise Lucaci aici.Datorita faptului ca Dumnezeu lucra deosebit prin predicile si poeziile sale, multe inimi au fost intoarse la Dumnezeu sau altele retrezite la viata. Astfel ca la revolutie adunarea numara 200 de membrii.
La sfarsitul anului 1990 a fost ordinat ca pastor, slujind in paralel cu celalat pastor al nostru, fratele Viorel Moisa, pana la decestul acestia in 1998.
Localul din str. Victor Babes a ajuns si el neincapator pentru cei ce-l frecventau. Fratele pastor Moise Lucaci a luat initiativa construirii unei cladiri noi pentru adunare.
Si la obtinerea terenului de constructie s-a vazut clar interventia lui Dumnezeu. Terenul era disputat de catre mai multe persoane "influente" din oras, dar prin hotararea primarului a ajuns in posesia pocaitilor.
Constructia edificiului de rugaciune a inceput la inceputul anului 1992 si s-a finaluzat la sfarsitul anului 1997 cand s-a facut si deschiderea noului locas de rugaciune.
Chiar daca este o lucrare destul de impozanta actula cladire a bisericii din Orastie, n-ar avea nici o valuare daca Dumnezeu n-ar fi acolo. Dar El a lucrat mai mult decat gandeam noi. Ne-a binecuvantat cu predici deosebite din Cuvantul Sau si cu posibilitatea rugaciunii in fiecare seara a saptamanii , cu exceptia zilei de sambata cand tinerii au repetitii.
La ora actula sunt 440 de membrii , fara cei care au plecat in strainatate.
Copii, care nu sunt putini, au trei clase la demisolul cladirii, unde se desfasoara activitati specifice varstei lor.
Multumim lui Dumnezeu pentru biserica din Orastie si dorim din toata inima o imbunatatire "calitativa" a starii spirituale a ei. Si sa nu se alinieze la unele curente asazis moderne care au degradat pocainta si care au inlocuit slujbele divine cu spectacole.
Dorim sa nu uitam inceputurile miscarii penticostale si sa se duca mesajul Evangheliei asa cum s-a primit, astfel ca ploaia harului sa continue pana la venirea Mantuitorului. Amin!

21 Decembrie - 12 ANI DE HAR

Posted on

21 dec. 2009

"Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui."
Luca 2:14

Colind: O veste am adus

Posted on

5 dec. 2009