Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvantat.

El a fost de partea nostra in toti acesti 12 ANI DE HAR si nu numai.
Suntem pe deplin incredintati ca binecuvantarile Domnului nu se vor sfarsi si El va ramane mereu departea noastra.
Toata Slava, Cinstea si Onoarea fie aduse celui Sfant, Sfant de trei ori Sfant.
Psalmul 118:23-26 spune atat de frumos:
23:Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
24:Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm în ea!
25:Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
26:Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului.
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.

Pentru toti acei ce doresc sa cunoasca scurtul istoric al Bisericii Betleem Orastie, se gaseste mai jos:

Dupa cele relatate de fratii in varsta, inceputurile bisericii penticostale au fost in urma cu aproximativ cinci decenii. La fel ca inceputurile miscarii penticostale din Romania si in orasul nostru a fost modest, cu oameni la fel de modesti dar sinceri si cu o ravna deosebita pentru Dumnezeu.
Mesajul Evangheliei a ajuns in zona noastra si prima sora credincioasa penticostala din Orastie a fost sora Florica Suciu care a venit din Sibisel, un sat in care muntii orastiei "coboara" in gradinile oamenilor. Sora traieste si azi. fiind foarte invarsta si aproape nevazatoare. Apoi fam. Rusu a primit Cuvantul vietii si sora Ana Rusu s-a boteza in anul 1953 iar sotul, Simion Rusu i-a urmat exemplu un an mai tarziu.
Cum industria era concentrata in centrele urbane, toti mai multi credinciosi penticostali au venit din mediu rural si in Orastie, acestia strangandu-se pe unde puteau pentru a avea partasie in rugaciune si din Cuvantul lui Dumnezeu. Prima casa de rugaciune a fost pe str. Popa Sapca la o familie de sasi. In aceasta perioada (1958) avand loc si primul botez public in raul Gradiste.
Din anul 1958 credinciosii care erau in jur de 25, au inceput sa se stranga pe str. Libertatii, la fam. Rusu, care i-a gazduit pana in 1967.
Autorizatia s-a primit in anul 1960 pana atunci adunare din Orastie fiind o Filie a adunarii din Castau, adunare numeroasa pe vremea aceea. La primirea autorizatiei erau 60 de membrii in oras.
Un rol pozitiv si constructiv in perioada primirii si pastrarii ei, a avut pastorul judetean din perioada aceea, fratele Lipovan, care a avut o gandire in perspectiva, anticipand ca adunarea din Orastie va creste mult mai mult de-a lungul anilor decat adunarile din satele invecinate care aveau multi membrii atunci.
A fost evident ca Dumnezeu a privit cu bunavointa la inima oamenilor care doreau sa se apropie de el, chemandu-L cu sinceritate. Inceputul miscarii penticostale din intreaga tara s-a bucurat de succes pentru ca a fost opera Duhul Sfant. In acest context si in orasul nostru adunarea a crescut numeric si a fost nevoie de un nou locas de inchinare. Astfel in 1967 adunarea s-a mutat pe str. M. Kogalniceanu, nr. 1 A la fam Paraut (ginerele si fata fam. Rusu) unde a functionat pana in 1972. Aici fratii s-au strans intr-o camera mai mica, dar care repede a ajuns neincapatoare, fratele Paraut construind in curte o camera mult mai mare. De altfel, fratele Paraut a fost conducatorul adunarii pana in 1990, actele de cult oficiiundu-le fratele Viorel Moisa, care din 1970 a fost pastor judetean.
In 1972 credinciosii din Orastie s-au mutat intr-o casa din str. Victor Babes, nr. 2. Si aici la inceput adunarea functiona in doua camere, dar spatiul a devenit repede neincapator. Desi pe vremea regimului trecut erau niste legi aspre la modificarea zidurilor interioare, Dumnezeu a ajutat fratii in lucrarea de largire a locasului de cult, chiar daca riscul a fost mare cand s-au surpat peretii interiori. Astfel, din mai multe camere s-a format o sala destul de frumoasa pentru vremea aceea, cu stalpi care au consolidat tavanul.
Biserica din Orastie a crescut nu numai constructiv ci si calitativ. Era o partasie deosebita intre frati. In afara serviciilor religioase admise (duminica si joia seara), martea seara se strangeau fratii la rugaciune si unii chiar in serile acelea au primit botezul cu Duhul Sfant. Erau niste seri de neuitat si pentru tinerii din perioada aceea.
Un membru activ al adunarii din Orastie in vremea aceea a fost Viorel Moisa. Era implicat in mai multe lucrari in biserica(de evanghelizare, muzicala, etc.) si a avut si darul ajutorarilor. Dar in Iunie 1980 a plecat cu sotia in Germania unde s-a stabilit, actualmente fiind Presedintele diasporei penticostale de-acolo.
In 1983 a luat fiinta orchestra de mandoline din Orastie. Cel care a format-o a fost fratele Cornel Cazan din Simeria. Desi vremurile acelea au fost grele in felul lor, bucuria tineriilor implicati in aceasta lucrare era deosebita. Si orchestra formata atunci (bineinteles succedandu-se mai multor generatii de tineri) canta si azi in adunarea noastra. Rolul orchestrei a fost si este sa nu faca muzica de dragul muzicii ci sa aduca lauda Celui ce a creiat Universul si sa antreneze tinerii intr-o lucrare a lui Dumnezeu.
Cativa ani mai tarziu a luat nastere si un grup de tineri care-l laudau pe Dumnezeu, grup care este activ si acum.
O binecuvantare deosebita pentru adunarea din Orastie, a fost venirea fratelui Moise Lucaci aici.Datorita faptului ca Dumnezeu lucra deosebit prin predicile si poeziile sale, multe inimi au fost intoarse la Dumnezeu sau altele retrezite la viata. Astfel ca la revolutie adunarea numara 200 de membrii.
La sfarsitul anului 1990 a fost ordinat ca pastor, slujind in paralel cu celalat pastor al nostru, fratele Viorel Moisa, pana la decestul acestia in 1998.
Localul din str. Victor Babes a ajuns si el neincapator pentru cei ce-l frecventau. Fratele pastor Moise Lucaci a luat initiativa construirii unei cladiri noi pentru adunare.
Si la obtinerea terenului de constructie s-a vazut clar interventia lui Dumnezeu. Terenul era disputat de catre mai multe persoane "influente" din oras, dar prin hotararea primarului a ajuns in posesia pocaitilor.
Constructia edificiului de rugaciune a inceput la inceputul anului 1992 si s-a finaluzat la sfarsitul anului 1997 cand s-a facut si deschiderea noului locas de rugaciune.
Chiar daca este o lucrare destul de impozanta actula cladire a bisericii din Orastie, n-ar avea nici o valuare daca Dumnezeu n-ar fi acolo. Dar El a lucrat mai mult decat gandeam noi. Ne-a binecuvantat cu predici deosebite din Cuvantul Sau si cu posibilitatea rugaciunii in fiecare seara a saptamanii , cu exceptia zilei de sambata cand tinerii au repetitii.
La ora actula sunt 440 de membrii , fara cei care au plecat in strainatate.
Copii, care nu sunt putini, au trei clase la demisolul cladirii, unde se desfasoara activitati specifice varstei lor.
Multumim lui Dumnezeu pentru biserica din Orastie si dorim din toata inima o imbunatatire "calitativa" a starii spirituale a ei. Si sa nu se alinieze la unele curente asazis moderne care au degradat pocainta si care au inlocuit slujbele divine cu spectacole.
Dorim sa nu uitam inceputurile miscarii penticostale si sa se duca mesajul Evangheliei asa cum s-a primit, astfel ca ploaia harului sa continue pana la venirea Mantuitorului. Amin!

21 Decembrie - 12 ANI DE HAR

Posted on

21 dec. 2009

4 Comments
ramo spunea...

wow!!! deci nu pot sa cred k ai scris tot istoricul (sa stii k l-am verificat :)) )... oriqm, Domnul sa te binecuvinteze pentru munca depusa!!!

MrTeiu spunea...

Foarte frumos. Si e bine de stiut aceasta istorie, mai ales daca faci parte din ea :)

ramoniqe spunea...

asteptam noi articole!!!!

Anonim spunea...

frumoasa evocare